Bucurii pe dos

Toamnă

Mi-ai pus toamna pe umeri și te-ai rătăcit printre frunze,
M-ai învelit cu vântul și ai dispărut fără scuze,
O vorbă n-ai lăsat la plecarea-ți, n-ai vrut să te știu cu zâmbet,
Te-aș căuta în mulțime, dar nu te cunosc după umblet.

Ai adus toamna și frigul își face cuib printre gânduri,
Ne-am potrivit ca tăcerea ce-și plânge amarul în scânduri,
Te plimbă pașii prin locuri de mine neștiute,
Ne-am spune, de ne-am găsi, atâtea vorbe nevrute.

A venit toamna și inima nu mi-e acoperită,
De-o lași să-i fie frig, n-o să se mai simtă iubită,
Ce mirare că vremea s-a supărat pe mine!
Te-ai plâns, cumva, că de când nu sunt nu-i bine?

2 gânduri despre „Toamnă

  1. Tare mult îmi plac versurile tale! Fiecare poezie reprezintă o delectare pentru mine, fiindcă spune câte o poveste în care mă regăsesc! 🙂 Și pe care tu o spui atât de frumos..! Te felicit!!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s