Bucurii pe dos

Creez vise!

creez vise

 

Cioplesc în piatră un mănunchi de vise

Și le aștern apoi pe portativ,

Când Cheia Sol rănile își tivise,

Îi dau de lucru și-o privesc ostentativ.

 

Să le înșire ea, cum știe, după rang

Și să le cânte-ntr-un solfegiu monoton,

Iar când sunt gata, ca un bumerang,

Să mi le-napoieze într-un colț de donjon.

 

De-acolo, lucru cert, să știu că nu mai pleacă

Și nu rămân ca ieri, de vise pustiit;

Privirea n-o să-mi fie lăsată și posacă

Atunci când mă găsesc doar de ele hrănit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s