Plouă și azi ca-n vremi trecute,
E zi de mai și cerul plânge,
Crengi la pământ de lacrimi rupte,
În piept bătaia mi se stinge.
Plouă mărunt ca-n joi de aprilie,
Din brațe străine m-am adunat,
Dar inima-n piept cu orice bătaie
La tine nici astăzi n-a renunțat.
Plouă și cerul stele nu are,
Nici luna regină nu-i peste sat,
Bate-n fereastră o lumânare
Și-n suflet mă-ncearcă un negru oftat.
Plouă de-o vreme și apa șiroaie
Pătrunde în casă și printre gânduri,
N-aud la ușă vreo scurtă bătaie,
Ea se strecoară prin putrede scânduri.
Plouă întruna și nu găsesc pace,
Atâtea idei prin gând se rotesc,
Plouă și-n minte lumină se face:
Nu-i îndoială, eu, sigur, iubesc.
Bucurii pe dos 
Nu pot privi cum oameni în fire ascută tăcerea
Cum toată durerea-i ca marea, se scurge ca fierea,
Nici cum frunzisul cade gramadă
Şi oameni îl calcă pe esplanadă.
Nici cum în valuri se strânge, s-adună,
Nici cum zadarnic se sparge în spumă;
Mişcarea e-n toată o simplă cutumă
O cântare de viaţă postumă…
…………………………
Din moarte în viaţă din viaţă în moarte
Pe la noi se abat triste şoapte
Din viaţă în moarte din moarte în viaţă
Pe la noi se abat triste povaţă.
…………………………
Iubirea-i un scrum care arde mocnit
Şi fierul salvează din ruginit
O! Viaţă întreagă, un prelung oftat
Află degrabă ce-ai de-nvăţat.
O melodie şi-o minte se-au amarat.
Doar cu Iubire prin Ea singură s-a vindecat.
ApreciazăApreciază