Atâta tu la mine-n suflet,
Atâta eu la tine-n gânduri,
Atâta noi cuprinși în zâmbet,
Atâta dor în aste rânduri.
Atâția ei ce mă privesc,
Atâtea ele ce te vor,
Atât! Pe tine te iubesc!
Atât să fii și nu duc dor.
Atâția voi ce nu ne vreți,
Atâta noi în lumea voastră,
Atâtea doruri în pereți,
Atâta – i viața de frumoasă.
Atâta eu te copleșesc,
Atâta tu te plimbi prin toate,
Atâția ei ce nu iubesc…
Noi cu atât, ei cu păcate.
Bucurii pe dos 
Pe muzica lui Nicu Alifantis, versurile par de-acolo. Sunt frumoase, oricum. Înainte de `89 ar fi trecut de cenzură, scrisul despre simțămintele umane n-a ucis pe nimeni. Dar poate în ediție limitată, altminteri, trebuiau transformate-n osanale. Nu reproșăm lipsa militantismului civic, nici nu ne erijăm în critici de profesie. Apreciem doar scrisul, versurile și oamenii care mai cred în poezie, atâția cât or mai fi ei. Felicitări!
ApreciazăApreciază