Băiatul ce ține de mână o fată

Ne așteaptă primăvara devreme
Cu muguri de cais și flori de liliac,
Parfum de senin și fine poeme,
Zâmbind ne aşteaptă sub un copac.

De mână mă iei și pasul grăbești,
O floare îmi pui după ureche,
E Martie-n aer și știu ce gândești:
Te ceartă timpul că-mi ești nepereche.

Spre tine mă tragi, distanța dispare,
Aproape mă duci de tot ce eu sper,
Mă gâdili pe spate, fiorul apare,
Că-i timp, că e vreme, le dai ce îți cer.

Un zâmbet timid las să-ncolțească,
Privirea-mi feresc ușor rușinată,
E timp pân’ ajungem să mă iubească
Băiatul ce ține de mână o fată.

Stă floarea să cadă de după ureche,
Mai bine-o așezi, din una faci două,
Privirea ți-o știu, în suflet mi-e veche,
Însă iubirea… iubirea ți-e nouă.

Drum e destul, dar nu ne grăbim,
Din Martie-n Mai timp să tot fie,
Ușor să luăm lucrul și să simțim
De e iubire, de e chimie.

Și mergem la pas, de mână mă ții,
Iar uneori te pierzi în cuvinte,
Începi să mă simți și bine o știi
Că inima-i hoață, dar azi nu te minte.

Mult a mai fost, puțin a rămas,
Se vede în zare copacul minune,
Cu mine tu ești și preț de un ceas
Mai sunt și eu de mână cu tine.

O teama târzie pe buze-mi apare,
Că Mai a venit și drumul e gata,
Îmi tremură pașii, deloc nu am stare,
Nu știu de băiatul iubește azi fata.

Mult prea senin mâna mi-o strângi,
Însă privirea ți-e tot înainte,
Mă bate gândul că inima-mi frângi
Căci de o vreme n-aud cuvinte.

Parfum de senin și fine poeme,
Muguri de cais și flori de liliac,
Nu e târziu, nu e devreme,
Fata-i iubită de-alesul băiat.