Acolo unde soarele nu pătrunde, mirosul e greu și peretele ud,
În var îmbibată tristețea se-ascunde, plânge până și lemnul de dud
Și frigul coboară încet peste zâmbet, cu pași mărunți curajul adună,
Câștigă zilnic grame de suflet, mă lasă străină în mai puțin de-o lună.
Bucurii pe dos 