De azi nu te mai scriu în poezii,
Nu te mai chem și nu te mai aștept,
De-acum, și chiar de te-ai gândi să vii,
Să știi că mi te-am scos din piept.
Te-nalță, dară, pe alt cer de azi,
Și-n altă inimă aprinde stele mii,
În ochii mei ai reușit să cazi,
Și, Doamne, cât de sus puteai să fii.
Găsește-ți loc în alte brațe calde,
Și odihnește-ți pașii clocotiți de dor,
Iubirea-i și la mine, o simt cum încă arde,
Dar nu te mai primesc, de știu că am să mor.
De azi fii omul drag al altei fete,
Fii soarele ce-i încălzește dimineața,
Și lasă-i loc unei false poete,
Din ghemul vieții ei să-ți rupă ața.
Bucurii pe dos 