Îmi place toamna, îmi place să-mi scald privirea în cele câteva frunze uitate prin copaci, să simt cum frigul se cuibărește-n oase și vântul mi-e tovarăș de drum. Îmi place chiar și ploaia, nici de noroi nu mi-e frică. Cu capul plecat,
știu să mă feresc de ea, să nu-mi ajungă la piele. Dar ce facem când toamna e-n suflet? Nu e nici vară, nu e nici iarnă, e doar ea, rădăcina durerii.
E toamnă și e la jumătate… Zâmbesc, pentru că sunt departe de iarnă, dar plâng, vara e la fel de uitată.
E toamnă și e frig, nici răsărituri nu mai sunt atât de multe, îți amintești c-am renunțat la ele pentru tine…
E toamnă și e uitare, e vis pierdut și zâmbet regăsit. E toamnă și e bine… e cald în suflet.
Bucurii pe dos 
toamna asta… s-ar putea să aducă ceva nou.
ApreciazăApreciază