Murdari

De sub umbrela mea de ,,sperie-ploi”

Cu gest timid, mâna o-ntind spre tine;

Tu îmi faci semn, ești plin tot de noroi,

Nu este înțelept și nici nu se cuvine.

 

Cu spatele te-ntorci și dai ușor să pleci,

Dar teama nimicesc, m-arunc viteaz spre tine

Și nu-nțelegi nimic, din privire mă storci,

Însă îți râd în nas…să râzi și ție-ți vine.

 

Așa că-n patru zări umbrela azvârlesc

Și sar într-un picior din baltă-n baltă,

Ochii tăi râd când eu mă murdăresc;

Deși n-ai vrut, eu vreau aceeași soartă.

Publicitate