Se duce timpul, Doamne!

Se duce timpul, Doamne, se duce, nu stă-n loc,
Îmbătrânește omul tânjind după noroc,
Ar vrea mai mult să aibă, mai mult să poată duce,
Făr’ să știe, naivul, că duce-n spate-o cruce.

Aleargă să adune crezând c-averea-i fală,
Când toată bucuria nu cere osteneală,
O strachină cu ciorbă și-o pâine coaptă-n vatră,
Ce mare fericire, ce viață minunată!

Câtă avere-n suflet copiii când zâmbesc,
Și câtă împlinire când ,,mamă” te numesc,
Cum poate o făptură să-ți fie lumea toată
Când te privește-n ochi, din suflet spune ,,tată”.

Ce binecuvântare să poți capul s-aşterni,
Fruntea să-ți descrețeşti în poală la prieteni,
Vecinii semn să-ți facă, să îți dea nuci din sân,
Tu să te simți bogat, peste toate stăpân.

Te clatini de emoții, răsuflarea-ți se taie,
Când o mână de om te strigă des ,,mamaie”,
De mânecă te trage și vrea să vă jucați,
Tataie va privește, cu mâna bătrânețea-i luați.

Se duce timpul, Doamne, se duce,-n loc nu stă,
Dă-ne înțelepciune s-alegem calea justă,
Să luăm din toate bine, să trăim cu măsură,
Nu-n bani stă fericirea, ci-n iubire pură.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s