Durerea de ieri

durere tarzie

Cu părul răvășit și sufletul în palme, mă pierd în orizonturi sumbre,

Cu soarele și stelele-s certată, pe negură mă țin de-atâtea zile.

Urme de dor, de neajuns și frică, frumos împachetate în plicuri fără timbre

Prin poșta inimii ți le trimit; le-am vrut doar pentru mine, dar îmi sunt inutile.

 

Ieri am fost lacomă și egoistă, am vrut durerea toată s-o adun,

Ca tu să poți gusta din fericire, iar eu, din umbră, de mână să te țin,

Dar ai uitat de mine, fost-am soare o viață bun numai să apun,

Iar tu, un zâmbet larg, căldură și lumină, erai numai venin.

 

Spre tine să se-ndrepte, cu ochii plini de lacrimi și vorba rușinată

Acea durere multă, umilă și supusă ce îmi fura din suflet, adesea, primăveri.

Cu brațele deschise și chip scăldat în soare, primește-o de îndată.

P.S.: Să nu crezi că-ți vreau răul, căci n-am trimis-o azi, nici mâine… ci doar ieri.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s