Zâmbete reci

Se cern de sus sclipiri de diamant,
S-a pornit cerul să-şi măsoare darul,
Și las pierdute grijile-n neant
Când la fereastră bate felinarul.

Se naște din zăpadă o poveste,
Aievea el și eu ne întâmplăm,
Regina nopții a soarelui cald este
Și eu a gerului cu chip de om.

Prin întunericul sărac al nopții,
Sub lună plină și omătul rece,
Cu glasul stins, ascunsă-n dosul porții,
Simt Crivățul pe inimă că-mi trece.

Și n-are milă, calcă apăsat,
În suflet frigul vrea să mi-l imprime,
Dar știu prea bine că nu e ce-am visat
Şi-l las să plece trist de lângă mine.

Mult mi-a zâmbit și mi-a zâmbit cât zece
Şi-n plasă repede i-aş fi căzut,
Dar zâmbetul ce-mi arăta era prea rece
Și lucrul ăsta pe mine m-a durut.

Publicitate