Eu

Fată dragă, mai știi cine ești,
Încotro te îndrepți şi spre ce lumi privești?
Ți-ajunge fericirea ce-o simți în aste clipe
Sau din răsputeri sufletul vrea să țipe?

Ți-e bine în momentul ăsta din viață
Sau simți fericirea ca pe un fir de ață?
Te bucură nimicul și râzi cu poftă mereu
Ori sufletul e-n doliu și apăsat și greu?

Fată dragă, tu te mai iubești?…
Sau te-ai iubit vreodată de când pe lume ești?
Te-ai gândit cândva doar la tine
Și puțin ți-a păsat de alții pentru a ta fericire?

Când ai dansat ultima dată în oglindă
Și ai lăsat soarele brațele să îți cuprindă?
De ce atât de rar te răsfeți cu o carte nouă?
Mai ia-ți și pentru tine, făr’ să te faci că plouă.

Fată dragă, învață să te iubești și fii împăcată cu tine,
Dacă nu tu, cine să îți vrea bine?
Lumea e mare și multora tu poți să le fii dragă,
Dar când se trage cortina ramai cu tine din lumea întreagă.

Publicitate