Dincolo de tăceri e durere:
Tac lacrimi, vorbe și fapte,
Cum dincolo de soare sunt stele
Și omul nu se pierde-n noapte
Că unde-i lumină e viață :
Cresc flori, iubire și zâmbet,
Dar frumosu-i subțire, e ață
Și lasă în urmă crud urlet,
Căci dincolo de nori e târziu:
Târziu fără lună, soare și stele,
Cerul e-n doliu și suferă pustiu
Că de o vreme simte tăcerea pe piele.
Și rătăcită în noapte-s și eu:
Sunt fără zâmbet, cu lacrimi și rele,
Tac vorbe, tac fapte şi-i greu
Că de o vreme durerea îmi tace prin piele.
Bucurii pe dos 