Bucurii pe dos

Cireș de octombrie

Îmi şuieră prin gânduri vânt de toamnă
Și culcă la pământ ramuri grămadă,
De-mi pare că suflarea mi-e bolnavă
Că nu știu de-i credință ori tăgadă.

Ca un cireș de soare dezmierdat,
Întins-am crengile până la cer,
Am înflorit, de raze gâdilat,
Ca azi, să mă usuce crudul ger.

Și n-am rodit… nici frunza n-a mai dat,
Am fost pe jumătate fericită,
Căci bruma albul mi-a sfidat
Și mi-a lăsat floarea zbârcită.

Atâta liniște a nins pământul,
Dar măturat a fost într-o clipire,
Pe solul rece și-a găsit mormântul
Floarea cireșului născută din iubire.

FB_IMG_15709832113258312

Un gând despre „Cireș de octombrie

  1. Ma bucur că încă mai scrieţi! Bănuiesc că scrieţi şi poezii pe care nu le publicaţi aici. Nu vreau să vă influenţez negativ devenirea si mă abţin să fac multe comentarii, dar mă bucur de dumneavoastră. Îmi vine să vă îmbrăţişez! Sper să nu fiu înţeles greşit, n-am nici o intenţie, doar mă bucur! 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s