Frigul izbește din șapte zări,
Pe brațe se lasă purtat,
Vina-i a mea, cu el am flirtat,
Perfidul maestru în deghizări.
Un soare cu dinți s-a vrut a fi
Și n-am cercetat, am luat-o de bună,
Cum la căldură eu sunt imună,
Dintr-o privire el mă citi.
Dar chiar de-i sunt dragă, nu-i sunt de ajuns,
De mine se scutură-n drum, lângă colț,
Căci e sătul să umble desculț,
Noiembrie-n oase și lui i-a pătruns.
Mândru din fire îmi lasă simbrie
Rece în suflet și cald pe obraz,
Iar eu, ca să pot să-i fac în necaz,
Zâmbesc amar și plec cu noiembrie.
Bucurii pe dos 