Simetrii

Foșnesc prin minte frunze moarte când calc pe amintiri cu tine
Și las ca vântul să te poarte sperând că te îndrepți spre bine,
Nu-i pâclă-n suflet, nici nu plouă ca lacrimi să spele pământul,
Dar cine zică-ne și nouă că minți orice, dar nu și gândul?

• 

Publicitate