Nu lovim cu frumos

Nu îmi dau pace niște vorbe de care mă lovesc cam des,
De câte ori nu am rostit
,,Sincer să fiu…”; cu ce-am spus înainte înseamnă c-am mințit?
Ce bazaconii pe gură ne mai ies!

Nu mă împac cu gândul că-n lume sunt mulți aceia care
Își spală mâinile ușor:
,,Timpul are pentru toți o cale”; tu ce-ai făcut să-i vii în ajutor?
Ce minte scurtă omul nostru are!

Nu am vreo mulțumire să te aud spunând senin,
Cu zâmbet larg pe față:
,,Aveai dreptate”; să-mi recunoști a trebuit să o aștept o viață.
Ce aruncăm în alții cu venin!

Nu mă ajută cu nimic să dau din gură mai mereu,
Voind să pot fi de folos:
,,Fii bun, te vede Cel de Sus”; mă iei în râs, cu mine speli pe jos.
Ce mare derbedeu mai sunt și eu!

Nu lovim cu frumos, îl ținem să moară de foame,
Minciuni și răutate, pe noi se-adună scame.

Aruncăm cu urât în neștire,
Ce lume condamnată la pieire!

Reclame

4 gânduri despre „Nu lovim cu frumos”

  1. Omenește vorbind ai dreptate eu ma refer la Judecata unde nu exista pacate mari și mici, unde si intenția rea e platita. Am ani de zile de cand incerc sa nu mai mint si inca nu am reusit decat cu cele voite cele „mai mici” de tipul celor amintite raman bine ancorate! Sa nu ne inselam: minciuna e minciuna si una mica aduce altele mai mari dupa ea!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s