Prin ploi

Plouă și azi ca-n vremi trecute,E zi de mai și cerul plânge,Crengi la pământ de lacrimi rupte,În piept bătaia mi se stinge. Plouă mărunt ca-n joi de aprilie,Din brațe străine m-am adunat,Dar inima-n piept cu orice bătaieLa tine nici astăzi n-a renunțat. Plouă și cerul stele nu are,Nici luna regină nu-i peste sat,Bate-n fereastră oContinuă lectura „Prin ploi”

Fata de pe altă bancă

Cu ochii mici, cu fața-n soare, prin păr plimbându-se zefirul,Pe altă bancă, -n depărtare, aștept să cadă asfințitul,În negură să-mi rătăcesc pornirea de a-l chema prin versuri,De două ori să mă gândesc când vreau să mă-ncred în eresuri. De nicăieri răsare luna și ochii-mi o privesc cu sete,A cerului blândă stăpâna țese povești bietei poete,PeContinuă lectura „Fata de pe altă bancă”

Suntem doi şi-o rană

Tăceri ascunse sub priviri pierdute, Priviri pierdute în lumi neștiute, În lumi neștiute dorul meu de tine, În pieptul tău lipsa ta de mine. Amar adunat și ascuns în pumni, Din pumni strecurat, aruncat în lumi, Adunat din lumi și făcut cunună, Luat mi-e de pe frunte de curata-ți mână. Taine cunoscute doar de euContinuă lectura „Suntem doi şi-o rană”

Despre nimicuri și de toate

Păstrez în amintiri povestea noastră și dintre degete n-am să te scap de tot,O nebunie pe jumătate arsă, mocnind din vreme în vreme, te socot,Un foc de lumânare, ai pâlpâit o vreme, dar frigul și-a vărsat a sa suflareȘi ne-a lăsat pe amândoi cu semne: eu plâng aici și tu în depărtare. Ești de unContinuă lectura „Despre nimicuri și de toate”

Se strică suflete

E roșu soarele-n apus Și luna-i suflă peste rană, Ploaia stăpână a rămas Și cerne peste oameni mană. Și strică suflete cu carul Căci otrăvește pân’ la os, C-așa i-a lăsat, Domnul, darul, Să-ntoarcă binele pe dos. Pe degete ne joacă, hoața, Zâmbind frumos își toarce firul, Și noi, naivii, trăim viața, Ca spinul, nuContinuă lectura „Se strică suflete”

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe