Pierdută-n labirintul minții grele
Încerc să deschid calea către nori,
Să descurc firul încâlcit de stele
Și să plutesc pe aripi de cocori.
Purtată să mă las spre zări străine,
Departe să duc dorul infinit,
Să găsesc drumul înapoi spre tine,
Dar vindecată de ce-ai fost și ce-am simțit.
Cu foc să vin și să îți cad în brațe,
Iar tu să mă iubești ca niciodată,
Să-ți fie drag, să-ți faci cu noi speranțe,
Iar când nu te aștepți, eu să îți fiu plecată.
Pierdută-n labirintul minții grele,
Îmi trec prin gând atâtea bălării,
Că aş pleca, aş renunța la stele,
Când tot ce îmi doresc este să fii.
Bucurii pe dos 
Doamnă, eu cred că dumneata nu ai ce face. Dați-vă de lucru, ocupați-vă timpul cu ceva și o să vedeți cum scăpați de bălării.
ApreciazăApreciază
întinde mâna, hai, vino cu mine
ne-a mai rămas o scurtă ață, într-un ghem,
găsi-vom împreună o cale spre mai bine,
ajută-mă să am încredere, să nu mă tem.
ApreciazăApreciază