Bucurii pe dos

Pierdută-n labirintul minții

Pierdută-n labirintul minții grele
Încerc să deschid calea către nori,
Să descurc firul încâlcit de stele
Și să plutesc pe aripi de cocori.

Purtată să mă las spre zări străine,
Departe să duc dorul infinit,
Să găsesc drumul înapoi spre tine,
Dar vindecată de ce-ai fost și ce-am simțit.

Cu foc să vin și să îți cad în brațe,
Iar tu să mă iubești ca niciodată,
Să-ți fie drag, să-ți faci cu noi speranțe,
Iar când nu te aștepți, eu să îți fiu plecată.

Pierdută-n labirintul minții grele,
Îmi trec prin gând atâtea bălării,
Că aş pleca, aş renunța la stele,
Când tot ce îmi doresc este să fii.

FB_IMG_1554367259394

2 gânduri despre „Pierdută-n labirintul minții

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s