Injustețe

De ce, Doamne, ai lăsat,

Lumea să se-mpartă-n două?

Om sărac și om bogat,

Ba e soare, ba că plouă.

 

Câți părinți nu și-or fi plâns,

Lacrimile pe la spate,

Că banii nu sunt de-ajuns

Să meargă la facultate

 

Cel mic că e premiant

Și-ar dori carte să-nvețe,

Să n-ajungă ignorant,

Să n-aibă ca ei, carențe.

 

Cum în suflet ei să rabde

Că pe-al lor copil frumos,

Stomacul de foame-l roade

Și-asta-l face odios?

 

Odios în ochii celor

De bucate fac risipă,

Nu duc grija zilelor

Și petrec clipă de clipă.

 

De ce, Doamne, ai lăsat,

Un părinte să îndure,

Plâns și cu capul plecat,

Vorbe menite să-i fure

 

Zâmbetul ce i-a rămas,

Când al lui copil frumos,

Cu răutate în glas,

I-ntoarce lumea pe dos:

 

,, – De ce, mamă, vorbesc banii?

Ție-ți place cum trăiești?

De ce-ai mai făcut copii,

Dacă n-ai cu ce să-i crești?”

Publicitate