Bucurii pe dos

Dorința glas să prindă

Vreau puțină liniște din ochii tăi să-mi dai,
O stea din cerul tău și-o zi din luna mai,
Vreo trei raze de soare şi-un colț din luna plină,
Un lung sărut pe frunte și nici urmă de vină.

Să le adun grămadă, să le fac adăpost,
Din ce ești tu în lume să-mi fac și eu un rost,
Pe mâna ta mă las, tu autor, eu vers,
Un loc să ne găsim în propriul univers.

Peste noi să cadă miros de portocale,
Să-mi numeri la ureche iubirea prin petale,
Senină să pășesc spre câmpul plin cu flori
Ce-ți ține loc de casă și mie-mi dă fiori.

Să ne-nvelim cu iarba, din frunze facem pernă,
Când moare păpădia, dorința glas să prindă,
Aprindem stele mii în depărtări albastre,
Închidem fericirea în inimile noastre.

2 gânduri despre „Dorința glas să prindă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s