Pe masa din odaie se odihnește tocul,
Uscată-i călimara și foile plâng stins,
Cărbunii s-au chitit să întețească focul
Și-mi încolțește-n minte un dor de neatins.
Te-aș scrie-n poezie, cules din gânduri surde,
Și mâna ți-aș întinde să vii să te cuprind,
Dar ostenit mi-e suflul și-n neguri gri se pierde
Și cad pradă tăcerii, la tine doar gândind.
Bucurii pe dos 