Bucurii pe dos

Adevăruri

Pe masa din odaie se odihnește tocul,
Uscată-i călimara și foile plâng stins,
Cărbunii s-au chitit să întețească focul
Și-mi încolțește-n minte un dor de neatins.

Te-aș scrie-n poezie, cules din gânduri surde,
Și mâna ți-aș întinde să vii să te cuprind,
Dar ostenit mi-e suflul și-n neguri gri se pierde
Și cad pradă tăcerii, la tine doar gândind.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s