Mi-e lumea plină de negru și uitare,
De ură născută din neputință,
Mi-e lumea pierdută în falsă iertare
Și sufletu-mi trece în neființă.
Mi-e lumea săracă de frumos și bine
De liniștea ce-mi adoarme durerea,
Mi-e lumea ascunsă în gânduri la tine;
Ce rece tu ești și caldă-i căderea!
Mi-e lumea în două şi multe păcate
De tine n-au loc să moară: trăiesc;
Tu mă-ntregeşti, eşti altă jumate,
Dar nu mă iubești și nu te iubesc.
Bucurii pe dos 