Îmi legasem sufletul cu fir de mătase și
credeam că sunt fericită.
Îmi legănam dorul
fără să știu că-l arunc în ape adânci,
că se izbește cu putere de stânci
și nu își mai poate lua zborul
spre depărtări de un albastru infinit.
Îmi legasem sufletul cu fir de mătase și
credeam că am lumea la degetul mic,
dar m-am trezit plimbându-mi prin suflet nimic.
