Bucurii pe dos

Fii proptă sufletului meu

Încă o zi se pierde în negura flămândă a nopții,
E soarele-n apus și stele, rând pe rând, loc își croiesc
Pe bolta unde timpul cu sete cerne viața-n fața morții
Și ața se deșiră, dar gândul și cuvântul nu pot să potrivesc.

Crește-n lumină luna, crește și-n mine dorul
Că nu te știu, că ți-a venit un dor nebun de ducă,
Ori m-ai uitat, ori pedepsești că nu împart fiorul
C-ai prefăcut, și-așa puținul nostru, în nălucă.

Să împletim iubirea n-ai așteptat și nu mi-ai lăsat timp,
M-ai șters din vers, eu, rimă albă, un desuet clișeu;
Nu știu ce-ți vrea chemarea, nu știu ce vrei la schimb,
Dar vino, de-ți dă brânci inima, și fii tu proptă sufletului meu!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s