Adevărul din mine

Desculță am venit pe lume și tot desculță voi fi plecat,
Cu picioarele goale înaintez până la genunchi în noroi,
Mă încălț cu durere și zâmbind admir ghetele noi,
Prea dură cu mine însămi mă pun la zid în loc să mă fi iertat.

Greșesc față de mine și de parcă nu ar fi destul
Greșesc și față de alții și nu sunt în stare să îmi asum,
Nebună în goana după deziluzii din propriul eu mă consum,
Aş merge drept spre răsărit, dar mă-nghite nemilos vestul.

Risipesc lacrimi în plină secetă de zâmbete viu colorate,
Arunc peste umăr întregul tezaur de liniște sufletească,
Mă plâng apoi că pomul vieții nu știe în mine să rodească
Și rămân săracă: cu aripi de plumb, dar zboruri amânate.

Un gând despre „Adevărul din mine”

  1. Ce sa va mai spun? Cred ca suntem multi care trecem prin aceleasi trairi si experiente. Trebuie sa ne salvam pe noi insine si lumea in care traim, sa facem ceea ce ni se cere de catre providenta. Vremurile o cer!

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s