Risipitor de poezie

Cât rău poți să îmi faci tu mie,
Risipitor de poezie,
Pe foi ți-aştern cuvinte grele,
Dar tu ești hoț: îmi scrii pe piele.

Când lupte oarbe dau cu mine,
Să mă feresc de noi și tine,
Tu vii cu zâmbetul pe buze…
Cine iubirea să-ți refuze!

Mi te sfârșești abia în nori,
Din pragul inimii când zbori,
Și nici acolo nu te lași,
Încet…timid… tot mai faci pași.

Din zori de vară te culeg,
Prea strâns de tine mă mai leg,
Tu mă aduni din orice floare,
Dar floarea-i suflet… mai și moare.

Și-mi esti, prea bine-am înțeles,
Ești omul meu; suflet ales.
Și știu, dar aș vrea să mă-nşel
Că-ți sunt doar flori de mușețel.

Cât rău poți să îmi faci tu mie,
Risipitor de poezie,
Pe foi ți-aştern cuvinte grele,
Dar tu ești hoț: îmi scrii pe piele.

Publicitate