Omului din luna mai

De vrei să nu mai știu de tine, de știre te-aș ruga să-mi dai,
Că toamna cade peste mine, eu tot crezând că-i luna mai,
Și de în minte nu-ți mai sunt, de ai uitat cine am fost,
Să-mi spui cuvânt după cuvânt că noi nu am avut vreun rost.

De vrei să nu mai știu de tine, ascunde-ți pașii mai frumos,
Că doru-ți trece pe la mine, prin Bucuriile pe dos,
Și chiar de-n gânduri nu-ți mai sunt, eu n-am uitat cine erai:
Mai spune-mi că frumoasă sunt, tu omule din luna mai!

•