Te iert

Nu te-ai oprit la lună, nu te-ai oprit la soare,
Mi-ai pus întregul cer cândva în brațe,
Dar mă lipseam de aștri, de flori și frumusețe
De mi-ai fi spus atunci că și iubirea doare.

Degeaba încerci astăzi de tine să mă aperi,
Mult prea adânc în piele te simt că-mi ești intrat,
Mi-ai fi făcut mult bine de nu te-aş fi aflat,
Căci astfel n-ar fi lacrimi privind la zi de ieri.

De nu am fost ce cauți, de ce ai ales să stai?
De ce să îți duc dorul cu tine lângă mine?
A mea e toată vina, dar vine de la tine:
A mea c-am așteptat, a ta, că nu iubeai.

De ce să mă condamn că nu ești ce-am visat?
De ce să te urăsc c-ai scris final doar pentru voi?
Nu pot să îți port pică, iar ochii-ți triști și goi
Chiar dacă n-au cerut-o, să știi că i-am iertat!

FB_IMG_1556210854062-1

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s