Încotro, suflete amar?
Pe unde pașii – ți mai colindă?
De când te știu, mereu fugar,
Tu, inimă, tot mai flamandă.
Prin care brațe mă trădezi?
Pe la ce uși închise bați?
Din noapte n-ai să faci amiezi,
De ce aiurea te tot zbați?
Știi bine că mereu ți-am spus,
Iubirea tu să n-o cerșești;
De ce atunci m-ai luat în râs?
Îți place astăzi cum trăiești?
De m-ascultai măcar o dată,
La timpul potrivit plecai,
Privirea nu-ți era sărată,
Nici flori degeaba nu rupeai.
Hai, vino să asculți de mine!
Nu pierde timp, timpu-i avere.
Iubirea-i la doi pași de tine,
Iar tu, naiv, cauți himere.
Bucurii pe dos 