Regăsire

FB_IMG_1541264696837

Mă ascund în tăcerea unui gând,
Să-mi odihnesc zâmbetul rupestru,
Să pot de mâine curat să colind,
Să mă-nsoțesc în Gustar cu Austru.

Dar gândul nu tace ca până mai ieri-
Sătul să-şi înghită oful în sec
Și să colinde prin nicăieri
Nu-ndură să vadă un mândru zevzec.

Și se pornește ochii să-mi scoată,
Că nu sunt om cu cine-ar trebui,
Că floarea gingașă e, biata, tăiată
Și am udat, în schimb, bălării.

Cum prinse momentul, mă toacă mărunt,
Mă pune la zid pentru câte a tras,
Dar nu îmi pierd firea, ci fruntea-mi descrunt
Și mă deștept în al nouălea ceas.

Las timpul să curgă cât eu m-odihnesc
Acolo-ntre gânduri, pe brațele lor,
Din loc să o iau când mă trezesc,

Iar viața alb-negru s-o țin sub zăvor.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s