Din trecut

Pe cărări cu frunze moarte vântul șuieră nebun,
În priviri iubiri născute le privesc azi cum apun,
Ne-am iubit, o nebunie, n-am știut să ne păstrăm,
Adunam în brațe soare ce la spate acum îl dăm.

Să mă ierți că n-am putut să îți fiu mai mult în suflet,
Agățată de nimicuri n-am văzut că-ți pierzi din zâmbet,
Ai aprins în ochii mei dorințe, visuri și văpaie,
Azi îmi zâmbești nestingherit în pozele de prin odaie.

Te duci din gândurile mele, din brațe te-ai desprins demult,
Povești cu el și ea-n iubire de alții scrise am să ascult,
Eu nu știu ce e fericirea si nu cred că pot s-o găsesc,
Că ai plecat cu bucuria ce o simțeam când îți zâmbesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s