Reverii

Coboară lumina din ochii ei grei
Și mută-n privire tristețea adâncă,
Pe gânduri căzută sub floarea de tei,
Își reazemă capul ușor de o stâncă,

Adună trăiri în pumnul strâns bine,
Se uită prin suflet, ocol dă la toate,
Așteaptă să treacă norul ce vine,
Se roagă să-i fie păcate iertate,

Visează la fluturi și crede în zâne
Și-aduce aminte de zmei și pelin,
Clipește încet și soarele apune,
Iar frig și tăcere încet spre ea vin.

Ar vrea să adoarmă, că visul o minte,
O duce aproape de bun și frumos,
Dar un fior sub coaste se simte
Și cineva-ntoarce și visul pe dos.

Publicitate