Cu inima în tremur toată, te aștept în nopțile târzii,
Să înșiri povești despre o fată, să cred că pentru mine scrii,
Pe versul tău să fiu stăpână, prin gânduri să îți calc mereu,
Iar eu, în nopțile cu lună, să te cuprind în versul meu.
Cade penița pe hârtie și în urma ei povești se nasc,
De ai ști câte îmi ești tu mie, n-ai ține focul fără vreasc,
În mine inima ar crește din depărtări de ți-aş fi muză,
Dar cum să cred a ta poveste când nu-s singura călăuză?
Bucurii pe dos 