Mă apasă pe umeri tăcerea,
Se-nvârt în capul meu poezii,
Iubirea ta mi-ar fi averea,
Dar nu știi ca să poți veni.
Ți-aş spune că te aștept,
Dar știu că te așteaptă și ea,
E totul atât de nedrept,
Că tac când o văd că te vrea.
Ești împărțit între doua iubiri,
O vrei pe ea, dar nu știi de mine,
Îți spune prin lacrimi că are trăiri,
Nu știi că sunt, dar eu știu de tine.
Nu mă cunosti, dar simți că te vreau,
Așa că nu poți de ea să te legi,
Cu mine pe soare aș vrea să te iau,
Dar ține de tine, tu să alegi.
Și tac ca destinul să poată lucra,
Nu înșel soarta, te las să mă vezi,
În brațele mele să-nveți a zbura
Și-n inima ta pe veci să m-așezi.
Bucurii pe dos 