Omule ce îmi trăiești în amintiri,
Astăzi îmi fac curaj să îți vorbesc:
Ești vechi în suflet, prin piele îmi respiri,
Dar mă tragi înapoi, cu tine păgubesc.
Îmi fac curaj după atâta timp,
Din piept să mi te smulg, mă las de tine,
De ochii tăi, de zâmbetul prea scump;
În câteva cuvinte… astăzi mă las de mine.
Și poate-ți sună oarecum ciudat,
Dar tu mă întregeai, eram completă,
S-a rupt cândva povestea și chiar de-am înnodat,
Te-am pierdut jumătate și am rămas defectă.
Nu s-au uscat, să ştii, în mine sentimente,
E curios că înfloresc mai mult zi după zi,
În tine nu mai arde sete de complimente,
Iar eu n-am certitudini că mă mai poți iubi.
Om frumos ce îmi trăiești în amintiri,
De azi îmi fac curaj, de tine-am să mă las!
Nu pot să mai privesc cum sufletu-mi deşiri.
Te-aş fi iubit o viață… Tu singur te-ai retras…
Bucurii pe dos 
Mulțumesc! Ma zbat și eu de ceva timp in aceleași ape, ma lupt cu aceleași gânduri! E frumos sa vezi ca cineva a avut curajul sa le și pună pe foaie! Sa le văd alb negru prin curaj! Îți mulțumesc din suflet!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc și eu! Nu mă bucură să știu că tocmai versurile acestea triste vă spun povestea, dar m-aş bucura să vă adunați din ele puterea pentru a hotărî înțelept. Uneori amânăm prea mult și ajungem să ne pierdem pe noi încercând să-i câștigăm pe ceilalți. Ştiu, teoria o cunoaştem cu toții, mai greu să o aplicăm. Curaj, putem! Gânduri senine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ma incearca sentimente de dreptate cand ma gandesc. Om care si-a pierdut interesul si nu si-a asumat faptele sale pana la capat si nu intelege. Cat o durea de mult dar trebuie spus ca nici femeilor care dau mai mult decat trebuie cand nu trebuie nu le este cinste. Si toate astea pentru ca nu inteleg advertismentele pe care le da constiinta, se lasa purtati/te de frumusetea inchipuirilor de a fi iubiti/iubite iar mai tarziu ajung sa sufere, sa regrete.
O spun ca pe o constatare. Un barbat care se apropie de o femeie si aceasta lipsita de intelepciune se da lui inainte ca barbatul sa-si asume prin casatorie viata alaturi de ea, o considera, o vede ca pe o femeie usoara si o leapada de la el, isi pierde interesul fata de ea, pentru ca zice a acceptat… si asa nu mai are respect fata de ea si pentru ca nu o iubeste cu adevarat si este un ticalos si un profitor, o paraseste. (…) Dar pentru orice pacat este pocainta si pentru orice suferita este medicament si balsam. Imi pare rau ca astfel de lucruri rele sunt prezente. Ma scandalizeaza atitudinea „lui” si l-as intreba: Cum poti sa profiti de ceea ce nu este al tau? Cum poti sa abuzezi de increderea ce ti-a fost acordata? De ce ai continuat cand stiai ce faceai? Si-a facut treaba si apoi s-a dus! De ce a procedat asa? Pentru niste pofte? Pentru o obsesie prosteasca? Din curiozitate? Sau a crezut ca castiga ceva? Ca eu unul nu-mi explic, daca nu, de ce a renuntat dupa aceea! (…) Cand femeia pe care o iubea trebuia sa fie pentru el ca lumina ochilor neparasind-o niciodata…
Lucrurile acestea sunt serioase…
Numai Dumnezeu mai vindeca ranile si ne da puterea sa iertam.
ApreciazăApreciază
cu siguranță trăiești o zodie nebună
ApreciazăApreciază