Când miroase a noapte rece și luna intră în odaie,
Prin storuri frigul nu pătrunde că stă ascuns deja în straie,
Când stele se aprind pe cer într-un spectacol desuet,
Atunci te las să-mi scrii povestea cu mâna-ți stângă de poet.
Și te frămânți cu ochii stinși să ne poți pune pe hârtie,
Ce vrei să scrii azi despre mine e despre ce îți sunt eu ție,
Melancolia îți dă târcoale și după cum ți-e obiceiul,
Rămâi în suflet cu speranța şi-n mâna stângă cu condeiul.
Bucurii pe dos 