Răbdare

Mă apasă pe umeri tăcerea,
Se-nvârt în capul meu poezii,
Iubirea ta mi-ar fi averea,
Dar nu știi ca să poți veni.

Ți-aş spune că te aștept,
Dar știu că te așteaptă și ea,
E totul atât de nedrept,
Că tac când o văd că te vrea.

Ești împărțit între doua iubiri,
O vrei pe ea, dar nu știi de mine,
Îți spune prin lacrimi că are trăiri,
Nu știi că sunt, dar eu știu de tine.

Nu mă cunosti, dar simți că te vreau,
Așa că nu poți de ea să te legi,
Cu mine pe soare aș vrea să te iau,
Dar ține de tine, tu să alegi.

Și tac ca destinul să poată lucra,
Nu înșel soarta, te las să mă vezi,
În brațele mele să-nveți a zbura
Și-n inima ta pe veci să m-așezi.

tumblr_m6z2g2bqgo1qez43mo1_500_large

 

Reclame

Întregi

De câte ori prin suflet ți-am trecut
Și tot de-atâtea ori pe nume te-am strigat,
De mii de ori mâinile mi-ai legat,
Din mers eu m-am oprit, dar tot nu te-am avut.
Prea iute grăbești pasul, te duci spre lumi de ieri,
Iar eu rămân în urmă să mă lupt cu dureri.

Ești hoț de somn, de vise și de sentimente,
Mă colorezi în stele și fluturi îmi înșiri pe spate,
Și tot tu mă dobori și-mi lași aripi tăiate,
Când uiți să te întorci și plâng de dor, băiete.
Ascultă-ți inima măcar o dată și ai să înțelegi
Că eu-ți sunt jumătatea, iar amândoi întregi.

FB_IMG_1552905187359

Lumi

În ochii tăi ard lumi nebănuite
Și toată nemurirea apusului amar
Și ochii tăi… şi ochii tăi, iubite,
Sunt stele ce le țin mereu în buzunar.

În ochii mei o lume-ntreagă este,
Începe de la tine și tot tu o sfârșești,
Vorbeam prea des cu mine c-aş scrie o poveste,
Dar suntem amândoi și azi scriem povești.

În ochii noștri-i soare și prindem rădăcini,
Săpăm tot mai adânc, atât cât om putea,
Nu punem rău la suflet, nu-i credem pe străini,
Căci eu sunt a ta lume și tu ești lumea mea.

Indragostiti pe malul marii sub clar de luna

Suflet hoinar

Încotro, suflete amar?
Pe unde pașii – ți mai colindă?
De când te știu, mereu fugar,
Tu, inimă, tot mai flamandă.

Prin care brațe mă trădezi?
Pe la ce uși închise bați?
Din noapte n-ai să faci amiezi,
De ce aiurea te tot zbați?

Știi bine că mereu ți-am spus,
Iubirea tu să n-o cerșești;
De ce atunci m-ai luat în râs?
Îți place astăzi cum trăiești?

De m-ascultai măcar o dată,
La timpul potrivit plecai,
Privirea nu-ți era sărată,
Nici flori degeaba nu rupeai.

Hai, vino să asculți de mine!
Nu pierde timp, timpu-i avere.
Iubirea-i la doi pași de tine,
Iar tu, naiv, cauți himere.

FB_IMG_1551451862629

Risipitor de poezie

Cât rău poți să îmi faci tu mie,
Risipitor de poezie,
Pe foi ți-aştern cuvinte grele,
Dar tu ești hoț: îmi scrii pe piele.

Când lupte oarbe dau cu mine,
Să mă feresc de noi și tine,
Tu vii cu zâmbetul pe buze…
Cine iubirea să-ți refuze!

Mi te sfârșești abia în nori,
Din pragul inimii când zbori,
Și nici acolo nu te lași,
Încet…timid… tot mai faci pași.

Din zori de vară te culeg,
Prea strâns de tine mă mai leg,
Tu mă aduni din orice floare,
Dar floarea-i suflet… mai și moare.

Și-mi esti, prea bine-am înțeles,
Ești omul meu; suflet ales.
Și știu, dar aș vrea să mă-nşel
Că-ți sunt doar flori de mușețel.

Cât rău poți să îmi faci tu mie,
Risipitor de poezie,
Pe foi ți-aştern cuvinte grele,
Dar tu ești hoț: îmi scrii pe piele.

kiss_me_softly_by_miladyisilwen

Poveste

Timpul deşiră ața și noi povești se scriu,
Eu bat pasul pe loc și te numesc „târziu”,
Că mi-ești de vreme bună în suflet agățat,
Eu te-am tot dat afară, dar tu nu ai plecat.

Se-nchid porțile zilei și tu te naști din mare,
Mă bântui prin apus și mă trezești cu soare,
Un vânt perfid mi te strecoară-n gânduri,
De-ajung să te blestem în repetate rânduri.

Tovarăș ești cu luna şi-n nopțile prea lungi
O chemi să-mi stea în brațe de nu poți să ajungi,
Timid îmi bate-n geam, coboară-ncet spre mine,
Deloc nu stau pe gânduri că știu că-i de la tine.

Și îi fac semn să intre, dorul să-mi potolească,
Îmi pun în mâna ei povestea noastră albastră.
De chinuri mă dezbracă și-ncet stinge lumina,
Atunci când mă trezesc să uit a cui e vina.

Și-mi plâng la ea în brațe pentru tine iubirea,
Cum și ea-mi plânge mie și se pierde cu firea,
Că-n lumea asta mare nu-i secret minciuna
Cum că nu se iubește soarele cu luna.

Ce e iubirea noastră!… o pată de culoare,
O legătură strânsă între lună și soare,
Povestea dintre ei e și povestea noastră,
Nicicând cum trebuie n-o să se potrivească.

 

FB_IMG_1550676849695

Ți-e ziua, fată dragă

Fată dragă, nu te știu de ieri, sunt ani în spate care spun povești.
Am crescut împreună și iată-ne acum! Si astazi lângă mine ești!
Au fost momente-n care drumul am fost gata să îl rătăcesc,
Dar blând m-ai tras de mână si m-ai certat prin zâmbet. Mulțumesc!

Ești toată doar culori și soare, iar fericirea ta-i molipsitoare, știi?
Nu ai habar ce-i aia răutate, si-atunci cum supărare tu să ții?
Pui pasiune-n toate și sufletul petrecerii tu ești de fiecare dată
Iar când iubești! Oh, când iubești! O faci cu sufletul și-n chip de artă.

Nu stai o clipă locului și rare sunt momentele în care-ți tace gura,
Din viață iei doar binele, nu-ți otrăvești tu sufletul cu ura.
Puternică din fire, dar uneori naivă, ăsta-i defectul tău cel mare,
Tu crezi în lumea asta rece când știi că mulți nu te vor in picioare.

Nimic să nu-ți refuzi în viața-ntreagă , să o trăiești din plin așa cum știi
Că vântul, apa și-a lumii gură proastă nicicând nu vei putea opri.
Astăzi la douăzeci și șapte mai tânără tu ești ca niciodată.
Așa vreau să rămâi! Prea tânără, frumoasă și prea iubită fată!

poze_avatare_inima-deosebita