Murdari

De sub umbrela mea de ,,sperie-ploi”

Cu gest timid, mâna o-ntind spre tine;

Tu îmi faci semn, ești plin tot de noroi,

Nu este înțelept și nici nu se cuvine.

 

Cu spatele te-ntorci și dai ușor să pleci,

Dar teama nimicesc, m-arunc viteaz spre tine

Și nu-nțelegi nimic, din privire mă storci,

Însă îți râd în nas…să râzi și ție-ți vine.

 

Așa că-n patru zări umbrela azvârlesc

Și sar într-un picior din baltă-n baltă,

Ochii tăi râd când eu mă murdăresc;

Deși n-ai vrut, eu vreau aceeași soartă.

Durerea de ieri

durere tarzie

Cu părul răvășit și sufletul în palme, mă pierd în orizonturi sumbre,

Cu soarele și stelele-s certată, pe negură mă țin de-atâtea zile.

Urme de dor, de neajuns și frică, frumos împachetate în plicuri fără timbre

Prin poșta inimii ți le trimit; le-am vrut doar pentru mine, dar îmi sunt inutile.

 

Ieri am fost lacomă și egoistă, am vrut durerea toată s-o adun,

Ca tu să poți gusta din fericire, iar eu, din umbră, de mână să te țin,

Dar ai uitat de mine, fost-am soare o viață bun numai să apun,

Iar tu, un zâmbet larg, căldură și lumină, erai numai venin.

 

Spre tine să se-ndrepte, cu ochii plini de lacrimi și vorba rușinată

Acea durere multă, umilă și supusă ce îmi fura din suflet, adesea, primăveri.

Cu brațele deschise și chip scăldat în soare, primește-o de îndată.

P.S.: Să nu crezi că-ți vreau răul, căci n-am trimis-o azi, nici mâine… ci doar ieri.